Probabil mulți îl vor recunoaște pe Mihai Căldăraru. L-au văzut cu coada ochiului din transmisiile live ale televiziunilor naționale. E mereu prezent cu microfonul în mână alături de ceilalți jurnaliști și înfruntă zilnic marile dezbateri politice. Dar Mihai Căldăraru nu este doar jurnalist, iar aici apare povestea lui prin amabilitatea doamnei Riccio Daniela, Președinte al A.E.D.O.P.S România.
Mihai Căldăraru, din București a dus o luptă continuă pentru a se ridica din “prăpastia” în care a fost aruncat chiar de cei care i-au dat viață. Mihai a fost abandonat de părinți imediat după naștere, iar viața din orfelinat a fost un lung șir de abuzuri și nedreptăți.
Chinurile prin care a trecut la orfelinat, bătăile și abuzurile sexuale i-au deteriorat starea de sănătate. Totuși, aceste încercări l-au ambiționat pe Mihai să-și îndeplinească visul: de a ajuta și de a aduce bucurie copiilor care au trecut prin aceleași suferințe, asemenea lui. Lipsit de dragostea maternă și trăind printre străini, Mihai a luptat zi de zi să depășească provocările și să meargă mai departe.
Mihai Căldăraru este un om credincios: „Doamne ajută”, este formula lui de salut şi Dumnezeu un personaj permanent al discuţiilor pe care le poartă. A urmat cursurile unei Şcoli de Arte şi Meserii, apoi ale Şcolii Populare de Artă şi un curs de inspector de resurse umane. Primul loc de muncă a fost, după cum a spus Mihai, într-un restaurant, spăla vase. Nu era tocmai ceea ce şi-ar fi dorit, dar aşa putea măcar să adune ceva bani.
Apoi s-a înscris la Facultatea de jurnalism “Hiperyon”. După ce a absolvit facultatea, Mihai şi alţi doi prieteni, proveniţi tot din centrele de plasament, au înfiinţat Asociaţia MicNews. Au derulat mai multe proiecte, precum tabere la mare şi la munte pentru copii defavorizaţi, campaniile naţionale „Sărăcia Distruge Omenia”, „Rechizite pentru viitorul tău” etc. De fapt, viața lui Mihai este o continuă campanie umanitară.
Să învățăm să apreciem. Apoi, să ne uităm în jur și să observăm că poate avem mai multe decât și-ar putea alții măcar să viseze. ”Alții”, copiii orfani, mame și tați uitați de pruncii lor în case dărăpănate, familii pentru care banii sunt prea puțini pentru bombonele. De fapt, sunt prea puțini ca micuții lor să aibă un brad, unul adevărat, nu desenat cu bățul pe pământul din odaia în care trăiesc 10-12 suflete.
Pentru acești ”alții” își dedică viața Mihai Căldăraru, un tânăr jurnalist care dăruiește zâmbete, speranțe și pâine. Mihai se luptă să adune în jurul său oameni care își doresc să facă o faptă bună, oameni care dăruiesc o pâine, oameni datorită cărora un copil nu se mai culcă azi flămând. Și face asta pentru că știe, poate mai bine ca oricine, cât de mult înseamnă o felie de pâine pe care nu o ai, ce înseamnă orfelinatele, familiile numeroase, ce înseamnă lipsa de șansă și lupta pentru supraviețuire.
Pentru ca el le-a trăit, le-a învins. Și încearcă să pună umărul la lupta altora, ca și ei să învingă frigul, foamea, neajunsul. Mihai coordonează organizaţia neguvernamentală Direcția Generală de Asistență Socială și Persoane cu Dizabilități AEDOPS ROMÂNIA. Deși și-a regăsit familia biologică după vârsta majoratului, tânărul și-a asumat lupta cu viața de unul singur, reușind să devină din copil instituționalizat, directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială Persoane cu Dizabilități (DGASPC) România. Anul trecut Mihai a primit din partea Primăriei Capitalei și Centrului pentru Tineret al Municipiului Bucuresti o Diplomă de recunoștință pentru activitatea umanitară exemplară, pentru activitățile filantropice.
Mihai Căldăraru este un om mic, dar cu un suflet mare și o minte ageră, care a reușit să se remarce prin muncă, seriozitate și acte de caritate. Prin investigațiile și anchetele sale sociale a schimbat mentalități și a venit în ajutorul copiilor abandonați, abuzați și bolnavi. Iar cea mai mare recompensă pentru el este zâmbetul de pe chipul celor nevoiași.
Dorind să aducă speranța unor zile mai bune, în aceste timpuri pline de încercări, Mihai Căldăraru se află acum în plină campanie umanitară, unde încearcă să adune sponsorizări, pentru a le oferi celor care nu au posibilități financiare și trăiesc la limita sărăciei.
Pe lângă campaniile umanitare, zâmbete și copii fericiți, Mihai Căldăraru se zbate pentru a câștiga sponsorizări, pentru a ajutat cât mai mulți sărmani din țară, însă sponsorii sunt greu de găsit.
