North Transylvania News

OPINIA TA CONTEAZĂ

Jurnalul unui adolescent român în Texas | Ep. 6

De la povești pur americane, la imagini și eroi, despre Crăciunul texan cu enchialada și tamales, la un concurs de debate și rezultatele școlare. Mureșan Theodor ne descrie o nouă parte a experienței sale pe tărâmul american.

13 decembrie-20 decembrie

În cadrul zilei de sâmbătă am luat parte la un proiect național în cadrul căruia an onorat soldații americani care au murit sau care au căzut la datorie în războaiele în care Statele Unite au luat parte. Proiectul se numește ,,Wreaths across America”, iar împreună cu mai mulți membrii din Mission Devine am pus coroane confecționate din crengi de brad decorate cu o fundiță roșie.

Despre proiectul Wreaths across America

Morrill Worcester, proprietarul companiei Worcester Wreath din Harrington, Maine, era un băiat de 12 ani când a câștigat o excursie la Washington D.C. A fost prima sa excursie în capitală și una care avea să-i schimbe traiectoria vieții și viețile a altor milioane de oameni din toată țara. Văzând sutele de mii de morminte și Mormântul Soldatului Necunoscut de la Cimitirul Național Arlington i-a făcut o impresie deosebit de de puternica. Avea să fie o experiență care să-l urmeze de-a lungul vieții și a carierei sale de succes, amintindu-i că norocul său se datora, în mare parte, valorilor națiunii sale și veteranilor care au făcut sacrificiul suprem pentru țara lor.

În 1992, Worcester Wreath s-a trezit cu un surplus de coroane aproape de sfârșitul sezonului de vacanță. Amintindu-și experiența din copilărie la Arlington, Worcester și-a dat seama că are ocazia să-i onoreze pe veteranii țării. Cu ajutorul senatorului din Maine, Olympia Snowe, s-au făcut aranjamente ca surplusul de coroane să fie plasat la Arlington într-una dintre secțiunile mai vechi de cimitir care primise mai puțini vizitatori. Și așa a început povestea.

În 2023, Wreaths Across America și rețeaua sa națională de voluntari au plasat peste 2,7 milioane de coroane pe pietrele funerare ale veteranilor din 3.702 locații participante. Acest lucru a fost realizat cu sprijinul a peste 5.000 de grupuri de sponsorizare, contribuții ale corporațiilor și donații în natură din industria transporturilor din întreaga țară.

Depunerea de coroane de flori care a început în urmă cu mai bine de 30 de ani este încă organizată anual, în a doua sau a treia sâmbătă a lunii decembrie. Pelerinajul anual al veteranilor de la Harrington, Maine, la Cimitirul Național Arlington a devenit cunoscut drept „cea mai mare paradă a veteranilor din lume”. Este modul de a vorbi despre misiunea Wreaths Across America și de a reaminti oamenilor cât de important este să-și amintească, să onoreze și să învețe .

Tot în această zi am aflat și despre un soldat care a fost veteran de război atât a Războiului American-Mexican cât și a celui Civil, mormântul acestuia nu era trecut pe lista noastră de morminte la care trebuia să punem o coroană. Am cerut și am primit permisiunea de la cei care organizau evenimentul de a lua o coroană cu scopul de a decora mormântul soldatului. Mormântul acestuia se afla la 10 minute de Devine, în cimitirul din Moore. Am curățat mormântul acestuia, am pus coroana pe piatra funerară, am pus un steguleț al Statelor Unite ale Americii și am spus o rugăciune.

James Ware Redus s-a născut pe 23 septembrie 1826, în Atena, Limestone County, Alabama, unde și-a petrecut primii 14 ani din viață înainte de a se muta cu familia în statul vecin Mississippi. În august 1847, la vârsta de 21 de ani, s-a înscris ca soldat în Compania de pușcași Mississippi, ca soldat sub batalionul lui Anderson. În războiul mexicano-american, el și alți 444 de soldați au fost staționați în Tampico, și a primit ordin să protejeze orașul și forturile. Din păcate, în ianuarie 1848, a fost eliberat din serviciul de garnizoană și s-a mutat la Spitalul Lawrenceburg din New Orleans din cauza unei boli. Mai târziu a fost eliberat din armată, pe 8 aprilie 1848.

A venit în Texas în 1855 după ce a primit o pensie și o bucată de teren pentru serviciul său. S-a stabilit la câteva mile sud de frații săi pe Hondo Creek, la 14 mile vest de Devine și 40 mile sud-vest de San Antonio. Domnul Redus a început curând să crească vite și mai târziu a devenit unul dintre pionierii traseului Chisolm, prin care și-a condus vitele până la căile ferate din Kansas.

La 18 aprilie 1862 s-a înrolat în Armata Statelor Confederate. Înainte de experiența sa de război în războiul mexicano-american, domnul Redus a fost promovat la gradul de caporal în compania căpitanului William L. Foster, pușcașul călare din Texas. După terminarea războiului a venit acasă, în 1864, și și-a reluat activitatea  de fermă. În același an în care s-a înrolat, a devenit Maestru Mason după ce și-a primit diplomele la Medina Valley Lodge No. 252. Până la moartea sa a slujit ca Maestru Venerabil al Lojii Moore.

Cred cu tărie că domnul James Ware Redus are o poveste importantă și interesantă pe care fiecare membru al comunităților Devine și Moore ar trebui să o cunoască sau să fie conștient. De la un veteran a două războaie, la un fermier și un cowboy, până la a fi un membru important al comunității sale prin acțiunile pe care le-a întreprins în timpul slujirii Lojii Masonice din Moore, domnul James Ware Redus reprezintă cu adevărat valorile unui om sudic care nu caută recunoașterea acțiunilor sale pentru că se așteaptă de la el și, atunci când datoria îi cere, nu se teme să răspundă. Sunt cu adevărat onorat să fiu un membru al comunității pe care a ajutat-o să o construiască. Fie ca el să fie amintit!!!

Săptămâna 19 | 20 decembrie- 27 decembrie

Duminică, împreună cu mama gazdă, am decorat clădirea în care grupa de tineret a bisericii baptiste urma să fie ținută cina festivă de dinainte de Crăciun. Mama gazdă m-a învățat cum să fac fulgi de zăpadă din hârtie și cum să creez un Saran wrap. Un Saran wrap constă într-o folie de plastic care înfășurează mai multe obiecte astfel încât să obțină forma unei mingi care are în cadrul ei diferite obiecte precum dulciuri pe mai multe învelișuri.

De marți până joi am avut testările finale la școală unde am avut teste la fiecare materie în diferite zile. Marți am avut testări la legislație, algebră și spaniolă unde am luat 100, 90 și 100. Miercuri am avut testarea la fizică, atletism și istorie. La fizică am luat 90/100, iar atât la atletism cât și la istorie am luat 100.

Joi a fost ultima zi de testări, am avut testarea la engleză și la criminalistică, pe care le-am trecut cu 95 și 100. Am încheiat semestrul cu 4.12 GPA, echivalentul a unei medii semestriale de 9,70. Acest GPA se află în afara intervalului normal 4.0 de GPA neponderat, ceea ce înseamnă că școala măsoară GPA pe o scară ponderată. Un 4.1 este un GPA foarte bun. Un studiu ce a analizat profilurile elevilor la peste 1500 de colegii din Statele Unite și media de admitere poziționează GPA-ul meu de 4.1 cu națiunea:

  • 99,87% dintre școli au un GPA mediu sub 4,1.
  • 1567 Colegii –  la care pot aplica și la care am o șansă bună de a fi admis. Cu un GPA de 4.1 pot fi acceptat inclusiv la una din următoarele universități: Universitatea din California, Los Angeles (UCLA), Universitatea din California de Sud (USC), Universitatea din California, Berkeley (UC Berkeley), Universitatea din Michigan, Ann Arbor, Universitatea din Virginia, Universitatea din Carolina de Nord la Chapel Hill, Universitatea din Texas din Austin, Institutul de Tehnologie din Georgia, Universitatea din Illinois din Urbana-Champaign.
  • 2 Colegii – Cu acest GPA am șanse reduse de a fi la DOAR 2 colegii din SUA. Nimeni nu-i perfect…

Ziua de dinainte de Ajunul Crăciunului am stat treaz cu mama gazdă până târziu în noapte ca să preparăm unul dintre cele mai bune preparate mexicane și anume tamales. Tamales, în spaniolă tamal, este un fel de mâncare tradițional mezoamerican făcut din masa, un aluat făcut din porumb nixtamalizat, care este aburit într-o coajă de porumb sau frunze de banană. Ambalajul poate fi aruncat înainte de a fi mâncat, fie folosit ca farfurie. Tamalele pot fi umplute cu carne, brânzeturi, fructe, legume, ierburi, ardei iute sau orice preparat după gust, iar atât umplutura, cât și lichidul de gătit pot fi asezonate. Tamalele au apărut în Mesoamerica încă din 8000 până la 5000 î.Hr.

Este posibil ca prepararea tamales să se fi răspândit din culturile indigene din Guatemala și Mexic în restul Americii Latine. Potrivit arheologilor Karl Taube, William Saturno și David Stuart, tamalele ar putea data din jurul anului 100 d.Hr. Au găsit referințe picturale în muralul din San Bartolo, din Petén, Guatemala

Am combinat făina de mălai cu ulei și apă fierbinte într-un aluat mult mai comestibil decât aluatul tradițional din care facem pâine. În coaja uscată de la știuletele de porumb am întins aluatul sau „masa” pe care am întins salsa și carne de porc după care am acoperit amestecul cu cele două părți laterale ale cojii știuletelui de porumb. Într-o jumătate de oră, împreună cu mama gazdă, am reușit să creăm 50 de tamales pe care le-am pus într-o oală tradițional mexicană în care se pune apă în partea inferioară a vasului care este acoperită cu un disc găurit menit pentru a produce un proces asemănător înăbușirii. Pe discul găurit am construit tamales într-o formă piramidală, pentru a îmbunătăți procesul de înăbușire. Am început în jurul orei 20:30 și am terminat totul în jurul orei 3 dimineața.

A sosit și ajunul Crăciunului, dis de dimineață am fost la biserică împreună cu familia gazdă apoi am mers acasă unde am început să pregătim o bucată de șuncă în cuptor pentru seara de ajun. Crăciunul în Texas diferă foarte mult de Crăciunul din România, texanii preferă să petreacă Crăciunul cu familia apropiată (părinții și copii), copiii nu merg la colindat în seara de ajun, dar am ascultat până târziu în noapte colinde românești cu familia gazdă.

Săptămâna 20 | 27 decembrie- 3 ianuarie

Sărbători de iarnă în Texas. Am început să citesc Edgar Alan Poe și să mă documentez pentru concursul de debate de la  mijlocul lunii Ianuarie. În ziua de ajun a anului nou mi-am ajutat mama gazdă în a pregăti mai multe preparate precum felii de mandarine în jeleu, sarmale, șuncă și cartofi piure. La  miezul nopții am început să dăm foc la artificii și am mâncat 12 struguri.

Săptămâna 21 | 3 ianuarie- 10 ianuarie

Duminică, după ce am venit de la biserică, am cumpărat o salopetă pentru a lucra cu ușurință pe proprietate deoarece trebuie să avem grijă la cactușii care sunt peste tot asemănători unei specii invazive. O  dată ce soarele a apus am mers împreună cu mama gazdă și fratele meu să vizităm Tower of the Americas și să vedem priveliștea din acesta. Tower of the Americas este un turn de observație/restaurant din San Antonio asemănător cu Space Needle-ul din Seattle.

Turnul Americilor este o minune inginerească cu o poveste destul de interesantă. A fost construit pentru a celebra istoria San Antonio – și pentru a arăta orașul lumii. Construcția turnului a început în 1966 și a fost finalizată în 1968. Arhitectul din San Antonio, O’Neil Ford, l-a proiectat în pregătirea pentru Târgul Mondial din 1968, cunoscut și sub numele de Hemis Fair ’68, care s-a întâmplat să aibă loc și la cea de-a 250-a aniversare a fondării orașului San Antonio. A fost finalizat exact la timp pentru deschiderea târgului pe 6 aprilie 1968. De atunci turnul a rămas o structură emblematică și o destinație îndrăgită atât pentru turiști cât și pentru localnici.

Turnul Americilor, înalt de 230 de metri, a fost cel mai înalt turn de observație al țării atunci când a fost dezvelit pentru prima dată. A deținut această poziție până când Stratosphere Tower din Las Vegas a fost finalizat în 1996. Cu toate acestea, rămâne ca al doilea cel mai înalt turn de observație din Statele Unite. Designul său distinctiv găzduiește o punte de observare interioară și exterioară și restaurantul rotativ Chart House, care oferă vederi panoramice superbe ale orașului.

O plimbare cu liftul de sticlă ne-a dus la 200 de metri deasupra străzilor pline de viață din San Antonio până la puntea de observație Flags Over Texas. La coborârea din lift am fost întâmpinați cu o priveliște panoramică de 360 de grade care se întinde până la orizont, împreună cu fotografii care evidențiază puncte de interes din întreg orașul. Puntea interioară este închisă cu ferestre din sticlă din podea până în tavan și include un magazin de cadouri și mai multe telescoape pentru a admira peisajul urban din toate unghiurile. Ajunși sus am putut observa panorama orașului și zgârie norii luminați în diferite culori. Tot în vârful turnului am putut învăța despre istoria statului Texas începând cu primii coloniști până la Războiul Civil American.

Luni, mama gazdă m-a învățat cum să fac enchilada. O enchilada este un fel de mâncare mexicană format dintr-o tortilla de porumb rulată în jurul unei umpluturi și acoperită cu un sos savuros. Enchiladas pot fi umplute cu diverse ingrediente, inclusiv carne, brânză, fasole, cartofi, legume sau combinații. Sosurile enchilada includ sosuri pe bază de chili, cum ar fi salsa roja, diverse alunițe, sosuri pe bază de tomatillo, cum ar fi salsa verde, sau sosuri pe bază de brânză, cum ar fi chile con queso.

Enchiladas își are originea în Mexic, unde practica de a rula tortilla în jurul altor alimente datează cel puțin din timpurile aztece. Oamenii care trăiesc în regiunea lacurilor din Valea Mexicului mâncau în mod tradițional tortilla de porumb împăturite sau rulate în jurul peștilor mici. Scriind pe vremea conchistadorilor spanioli, Bernal Díaz del Castillo a documentat o sărbătoare de care se bucurau europenii găzduită de Hernán Cortés în Coyoacán, care includea alimente servite în tortilla de porumb.

În secolul al XIX-lea, pe măsură ce bucătăria mexicană începea sa fie cunoscută, enchiladas au fost menționate în prima carte de bucate mexicane, „El cocinero mexicano” („Bucătarul mexican”), publicată în 1831 și în „Diccionario de Cocina” al lui Mariano Galvan Rivera, publicat în 1845.

Săptămâna 22 | 10 ianuarie- 17 ianuarie

Sâmbătă am avut prima competiție de debate în Round Rock, în Nordul orașului Austin, care este chiar capitala statului Texas. În cadrul acestei competiții eu și partenerul meu de debate am argumentat și susținut ideea unui Green New Deal care se bazează pe New Dealul impus de FDR în timpul anilor 30 care garanta meserii americanilor șomeri și celor afectați de Marea Depresie. Planul nostru era de a garanta noi locuri în timp ce încercăm să oprim încălzirea globală. La finalul competiției am primit 56 de speaker points, care se acordă conform performanței în timpul narării argumentelor, din 60 de speaker points pe care puteam să le primesc.

Această competiție a fost creată de Universitatea Texas din Austin pentru a oferi îndrumare dezbaterilor din școlile publice. Din 1910 ea  a devenit cea mai mare organizație interșcolară de acest gen din lume. UIL continuă să funcționeze ca parte a Universității din Texas, sub auspiciile Vicepreședintelui pentru Campus și Implicarea Comunității. UIL există pentru a oferi concursuri educaționale extracurriculare academice, atletice și muzicale. Inițialele UIL au ajuns să reprezinte o competiție educațională de calitate dedicată elevilor.

Participarea ne învață că este un privilegiu și o onoare să-ți reprezinte școala. Elevii învață să câștige și să piardă, a lua cât și a da. Automotivarea și curiozitatea intelectuală sunt esențiale pentru cei mai buni participanți academicieni. Competiția interșcolară este o modalitate bună de a încuraja tinerii să-și îmbogățească educația și să-și extindă orizonturile. Experiențele de leadership și cetățenie prin activități interșcolare ajută la pregătirea elevilor pentru o viață mai utilă și mai sănătoasă.

Mureșan Theodor Andrei

About Author