În toamna anului 1988, o muncitoare de 28 de ani de la Întreprinderea de Tricotaje din Sângeorz-Băi dispărea fără urmă. Câteva luni mai târziu, Securitatea avea să afle de la BBC că Nicoleta Anitei reușise să fugă din România comunistă, ascunsă în camionul britanicului Roy Tatlock, bărbatul care urma să-i fie soț.
Documente publicate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) reconstruiesc una dintre acele povești în care istoria locală se întâlnește cu mecanismele represive ale ultimilor ani ai regimului Ceaușescu.
Povestea este prezentată de CNSAS sub titlul sugestiv „Când iubirea învinge Securitatea” și pornește din Sângeorz-Băi, orașul-stațiune din Bistrița-Năsăud în care, în anii ’80, funcționa o întreprindere de tricotaje ce producea inclusiv pentru export.
Era și locul de muncă al Nicoletei Anitei. Potrivit unui raport al Departamentului Securității Statului din 20 martie 1989, femeia avea 28 de ani și îl cunoscuse în 1987 pe cetățeanul britanic Roy Tatlock, șofer de TIR. Bărbatul avea legătură cu întreprinderea din Sângeorz-Băi prin faptul că încărca și transporta regulat marfă destinată exportului.
Din întâlnirea legată de activitatea unei fabrici locale avea să înceapă o relație care, în România acelor ani, devenea cu pași repezi o problemă pentru stat.
Căsătoriile pe care statul comunist nu le dorea
Relațiile apropiate dintre cetățenii români și străinii veniți din Occident erau privite cu suspiciune de regimul comunist. CNSAS amintește că, în cazul celor care doreau să se căsătorească cu cetățeni străini, procedura era strict controlată, iar o asemenea căsătorie avea nevoie, înainte de înregistrarea la starea civilă, de aprobarea autorităților.
În momentul în care apărea o astfel de cerere, Securitatea începea verificările. Persoana din România era chemată la discuții, urmărită, presată să renunțe la relație, iar familia sau apropiații puteau fi folosiți pentru a o convinge să abandoneze intenția de căsătorie.
Nicoleta și Roy au încercat să obțină aprobarea pentru a se căsători. Potrivit relatării CNSAS, după aproximativ un an de așteptare cererea lor a fost respinsă. Au ales atunci o cale extrem de riscantă: fuga din țară.
Ascunsă printre baloturile de marfă
Documentele Securității consemnează că Nicoleta a dispărut de la domiciliu și de la locul de muncă în 8 noiembrie 1988. În acea perioadă, Roy Tatlock se afla din nou în România. Pe 5 noiembrie încărcase confecții pentru export la Sighișoara, iar în 9 noiembrie a părăsit țara prin punctul de frontieră Borș.
Abia ulterior, Securitatea a ajuns la concluzia că atunci s-ar fi produs fuga Nicoletei. Relatarea BBC, care prelua un articol publicat în presa britanică, oferea detalii spectaculoase despre călătorie: femeia ar fi fost ascunsă într-un compartiment din camion, între baloturile cu cămăși care urmau să ajungă la Liverpool.
Drumul până la graniță a fost făcut cu Nicoleta ascunsă în camion. După trecerea frontierei româno-ungare, cei doi și-ar fi continuat călătoria prin Ungaria și Austria, iar apoi către Marea Britanie.
Un document al Securității consemna că, la începutul lunii decembrie 1988, existau deja informații potrivit cărora Nicoleta se afla în Anglia.
Securitatea află de la BBC despre fuga de la Sângeorz-Băi
Unul dintre cele mai interesante episoade ale întregii povești apare câteva luni mai târziu. La 6 martie 1989, BBC a relatat cazul Nicoletei și al lui Roy, preluând informații publicate de cotidianul britanic „The Sun”. O zi mai târziu, informația apărea într-un „Buletin Radio” destinat uzului intern, în care autoritățile comuniste monitorizau emisiunile posturilor occidentale.
Documentul din 7 martie 1989 reproduce relatarea BBC despre „povestea unei românce aduse prin contrabandă în Anglia de prietenul ei, șofer de autocamion”. Din presa britanică reieșea că, odată ajunși la Dover, Nicoleta s-a confruntat și cu posibilitatea de a fi trimisă înapoi în România. Roy Tatlock ar fi intervenit în fața autorităților britanice, explicând riscurile unei eventuale repatrieri.
CNSAS precizează însă că relatarea din presa britanică dramatiza perspectiva întoarcerii în România: femeia nu risca pedeapsa cu moartea, ci, cel mai probabil, o condamnare la detenție pentru trecerea ilegală a frontierei.
În cele din urmă, Nicoleta a fost lăsată să intre în Marea Britanie, iar autoritățile britanice urmau să îi analizeze cererea de rămânere în țară.
Securitatea din Bistrița-Năsăud caută vinovați
Fuga unei muncitoare din Sângeorz-Băi nu a rămas fără urmări în aparatul local al Securității. Raportul din 20 martie 1989 este semnificativ pentru modul în care funcționa sistemul. Documentul nu se limitează la reconstituirea plecării Nicoletei, ci caută cine din structurile locale nu și-a făcut suficient de bine treaba pentru a împiedica fuga.
Securitatea concluziona că trecerea frontierei fusese posibilă inclusiv din cauza „superficialității” unui ofițer din cadrul Serviciului 2 al Securității județului Bistrița-Năsăud.
Locotenentul Oancea Gligor știa despre relația Nicoletei cu cetățeanul britanic și despre intenția celor doi de a se căsători, însă, potrivit raportului, nu ar fi aprofundat suficient verificările.
Consecințele au fost concrete: ofițerul a primit cinci zile de arest cu îndeplinirea serviciului și a fost pus în discuția organizației de partid. Superiorul său, colonelul Tofană Iosif, șeful Serviciului 2, a fost la rândul său atenționat pentru că nu ar fi exercitat un control suficient asupra subordonatului.
Cazul a fost apoi prezentat ofițerilor aparatului informativ drept exemplu din care trebuiau trase concluzii. Nicoleta era și membră a Partidului Comunist Român. După plecarea sa, Comitetul Județean de Partid a fost informat, iar femeia a fost exclusă din PCR.
Roy Tatlock a fost, la rândul său, trecut în evidențele Securității. Documentul din martie 1989 prevedea ca, dacă avea să revină în România, britanicul să fie „cercetat informativ” în legătură cu fuga Nicoletei.
O pagină de istorie locală din ultimul an al comunismului
Dincolo de dimensiunea aproape cinematografică a poveștii, documentele păstrate în arhive surprind o realitate mult mai amplă. O relație începută într-o fabrică din Sângeorz-Băi a ajuns să implice Securitatea județului Bistrița-Năsăud, Comitetul Județean de Partid, structurile centrale ale Departamentului Securității Statului și serviciile care monitorizau presa și posturile de radio occidentale.
În limbajul instituției, fuga Nicoletei era un „act evazionist”. Pentru cei doi, era însă soluția găsită după ce statul le blocase posibilitatea de a se căsători. Povestea este cu atât mai relevantă pentru istoria recentă a Bistriței-Năsăud cu cât se petrece în 1988-1989, chiar în ultimele luni ale regimului comunist.
Viața unei tinere muncitoare din Sângeorz-Băi putea deveni obiectul unui raport secret, iar faptul că un ofițer nu aflase la timp planurile ei era suficient pentru declanșarea unei anchete interne. Potrivit relatării publicate de CNSAS, Nicoleta și Roy au reușit în cele din urmă să rămână împreună, să se căsătorească și să își continue viața în Marea Britanie.
La mai bine de trei decenii de la căderea comunismului, documentele păstrate de Securitate transformă povestea lor și într-o mărturie despre Sângeorz-Băi și Bistrița-Năsăud la sfârșitul anilor ’80: o lume în care până și alegerea persoanei cu care doreai să îți petreci viața putea deveni o chestiune de „securitate a statului”.
Sursa documentară: Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), postarea „Când iubirea învinge Securitatea”; Raport al Departamentului Securității Statului-Direcția I, nr. 050.553 din 20 martie 1989; Buletin Radio nr. 145 din 7 martie 1989.
