Aproape unul din cinci copii din mediul rural nu ajunge absolvent de clasa a VIII-a la termen, iar România are cea mai ridicată rată din Uniunea Europeană în privința tinerilor care părăsesc timpuriu educația. Datele apar în Barometrul Alianței Binelui Comun „Educația în România-un sistem care pierde copii pe drum”.
Raportul reunește date ale Ministerului Educației, INS, Eurostat, Comisiei Europene, OECD, TIMSS și ICILS și urmărește traseul copiilor și tinerilor de la educația preșcolară până la intrarea pe piața muncii.
Prima diferență majoră apare încă înainte de școala primară. În 2024, doar 76,5% dintre copiii din România cu vârsta de cel puțin trei ani și până la intrarea în școală participau la educația preșcolară, față de o medie de 95% în Uniunea Europeană.
Decalajele devin și mai mari în gimnaziu. Rata brută de cuprindere era de 96% în mediul urban și de numai 65,6% în mediul rural. În ceea ce privește absolvirea, procentul ajungea la 92,3% în orașe, față de 61,5% în sate.
Din cei 192.275 de copii care au intrat în clasa pregătitoare în anul școlar 2015-2016, 89,7% au ajuns absolvenți de clasa a VIII-a opt ani mai târziu. În mediul rural, procentul a fost de 80,3%.
Raportul arată că, în anul școlar 2023-2024, abandonul anual în învățământul primar și gimnazial a fost de 1%, ceea ce înseamnă aproximativ 15.900 de elevi într-un singur an.
Problema se reflectă ulterior și în rândul tinerilor. În 2025, 15,5% dintre românii cu vârste între 18 și 24 de ani aveau cel mult studii gimnaziale și nu mai urmau nicio formă de educație sau formare, față de media europeană de 9,1%.
Sărăcia și mediul de proveniență influențează accesul la educație
Raportul atrage atenția și asupra legăturii dintre sărăcie și parcursul școlar. În 2024, 33,8% dintre copiii din România erau expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială, comparativ cu 24,2% la nivelul Uniunii Europene. Totodată, 31,8% dintre copiii sub 16 ani se aflau în deprivare materială.
Transportul, costurile indirecte ale școlii, lipsa serviciilor și instabilitatea familială sunt indicate printre factorii care pot transforma dezavantajul social într-unul educațional.
Investiții în digitalizare, dar competențe sub media europeană
Raportul evidențiază și un decalaj între investițiile în infrastructura digitală și nivelul competențelor. În 2025, doar 53,3% dintre tinerii români cu vârste între 16 și 24 de ani aveau cel puțin competențe digitale de bază, față de 74,6% la nivel european.
Probleme apar și în legătura dintre școală și piața muncii. Doar 7,2% dintre absolvenții recenți ai învățământului profesional și tehnic au avut experiență de învățare la locul de muncă, față de 65,2% media UE. Totodată, numai 23,2% dintre tinerii români cu vârste între 25 și 34 de ani aveau studii superioare.
Aproape unul din cinci tineri nu lucrează și nu studiază
În 2025, rata de ocupare a absolvenților recenți era de 72,7% în România, față de 83% în Uniunea Europeană. În același timp, 19,2% dintre tinerii între 15 și 29 de ani erau NEET, adică nu aveau un loc de muncă și nu urmau nicio formă de educație sau pregătire. Potrivit raportului, aceasta era cea mai ridicată rată din Uniunea Europeană.
Barometrul semnalează și probleme legate de finanțare. Cheltuielile publice pentru educație reprezentau 4% din PIB în 2024, comparativ cu media europeană de 4,8%. Datele OECD pentru 2022 indică o cheltuială anuală de aproximativ 6.220 de dolari pentru fiecare elev sau student din România, în timp ce media OECD era de 13.210 dolari.
Și consilierea școlară rămâne sub presiune. În anul școlar 2023-2024 existau 3.354 de consilieri, ceea ce însemna aproximativ un consilier la 800 de elevi, peste reperul legal de maximum 500.
Ce soluții propune Barometrul ABC
Printre măsurile propuse se numără introducerea unui mecanism național de alertă timpurie pentru absenteism și risc de abandon, programe de recuperare la literație, matematică și științe, finanțare suplimentară pentru școlile rurale și vulnerabile, transport și masă pentru elevi, precum și reducerea numărului de elevi alocați unui consilier școlar.
Raportul mai propune extinderea educației preșcolare, dezvoltarea practicii reale în învățământul profesional, mentorat pentru profesori și urmărirea parcursului fiecărei cohorte de elevi.
Printre țintele formulate se află creșterea participării la educația preșcolară spre cel puțin 96%, reducerea părăsirii timpurii a școlii sub 9%, creșterea ponderii tinerilor cu studii superioare spre minimum 45% și reducerea ratei NEET sub 9%.
Concluzia Barometrului ABC este că una dintre principalele vulnerabilități ale educației din România nu este doar performanța școlară, ci continuitatea: capacitatea sistemului de a-i păstra pe copii în școală și de a le oferi șanse comparabile, indiferent de mediul din care provin.
